Salutari din concedii - jurnale de calatorie

Poate unii sau altii va pregatiti de concediu, faceti planuri ce destinatie sa alegeti, oricare ar fi, nu uitati aparatul foto pentru a imortaliza florile exotice din lumea asta...
Daca veti dori atunci sa transmiteti ceva celor ce inca nu sunt in vacanta, va asteptam sa ne trimiteti aici o "vedere" virtuala ...

Pana o sa primim "reportajul cu imagini " al lui Alex-Pakeha, realizat in expeditia lui in Extremul Orient (da, fetelor ... si baietilor, de acum ... Alex este in Borneo ) o sa va arat eu unde am petrecut WE-ul trecut. La Slanic, vizitand gradina unei forumiste
Exotic peisajul, nu?

Foarte frumoasa balta... Ce bine trebuie sa fie sa ai o oaza de apa in curte sau gradina...o testoasa s-ar simti minunat pe acolo
Iar Pakeha al nostru, ce bine trebuie sa-i fie in mijlocul acelor locuri unde poate admira Hoya in ambientul ei speram sa ajungem si noi candva intr-o destinatie Hoya...
Pana atunci ne bucuram si de alte flori ...

De la Alex-Pakeha am primit mai multe mesaje in timpul calatoriei lui de o luna prin Extremul Orient.
Sambata mi-a scris ca voiajul se apropie de sfarsit (si cele mai bune lucruri au unul ), face ultimele cumparaturi, fotografii, ultimii butasi... bagajele, intoarcerea pe continent si plecarea spre Franta.
A facut cam 5000 de fotografii, a studiat pe viu multe specii la care nu vazuse pana acum florile... avea o singura grija: vama (pai cu atatia butasi in bagaje ).
Mailurile au fost scrise in franceza , as putea sa mai traduc din continutul lor (am voie ) dar prefer sa ne spuna el cum a fost, cand si-o mai reveni si o intra pe la noi.

Il asteptam cu drag

da, il asteptam sa revina pe meleagurile noastre si sa ne povesteasca cate ceva din minunata lui calatorie

Va transmit salutari din Creta, unde e cald si soare si regasesti tufe imense de bouga, hibiscus , leandri si carpobrotus...
Am visat ca eram pe forum, asa ca am venit sa va vad...
Nu mai scriu, incep sa va citesc un pic...

Salutari si tie Carmen...si sa inmagazinezi toata frumusetea de acolo... face bine cand te intorci in "spatiul mioritic"...

Celor care indragesc muntele, va povestesc ultima iesire , si primul traseu dificil pe care l-am parcurs:
Padis , cu plecare din Glavoi ( la grajduri ), inspre Focul Viu. Asta era traseul pe care trebuia sa-l parcurgem. Am ajuns la Focul Viu, in 40 de minute, traseu usor. Am vazut zapada in iulie!!! dar nu e prima data ( am mai intalnit si la Ghetarul de la Scarisoara ). O diferenta considerabila de temperatura pe masura ce coborai inspre ghetar. Din pacate accesul era interzis in interior, astfel ca am admirat ce se poate admira de la un balconas. Cum n-am prins razele soarelui inauntru si era inca devreme sa le asteptam, am hotarat sa ne intoarcem pana la o intersectie de poteci , de unde puteam ajunge in doar 20 de minute la Piatra Galbenei. Am luat-o pe o alta poteca, crezand cu usurinta ca ajungem in acelasi loc. Nu eram in afara traseelor, caci Padisul e plin de marcaje. Insa nu mai eram pe traseul scurt, de "incalzire" pe care vroiam sa-l parcurgem.
Am coborat mult dupa marcaje, si am ajuns in Poiana Florilor. Drumul inapoi ar fi fost un chin pe aceeasi panta, asa ca ne-am acceptat soarta si am continuat traseul, care ducea spre Cheile Galbenei. Chei pe care daca le-as fi vazut pe net, ca traseu, ca mod de catarare, nu l-as fi facut in mod constient. Acum eram nevoiti. Un traseu SUPERB...merita toata febra musculara , un defileu pe valea Galbenei, parcurs din stanca in stanca, cu locuri de catarare dificile pe alocuri, tinandu-te de un cablu metalic. Partea asta e rezonabila, adica trebuie sa ai grija sa nu aluneci pe stancile lucioase deja, si sa-ti tii mainile pe cablu pentru orice eventualitate. Am ajuns apoi la o zona in care trebuia sa mergem pe lanturi. Am mai citit inainte pe net de trasee pe lanturi dar imi imaginasem cu totul altceva. E in felul urmator : perete de stanca pe care sunt fixate un cablu gros metalic, de care te tii cu mana, iar la picioare un lant . Sub picioare stanci si apa. N-am mai mers nicioadata pe asa ceva. Foarte interesant... Apoi iar stanci si cablu, asta mereu avand in stanga noastra Valea Galbenei, care a realizat niste formatiuni extraordinare si-a lustruit bine toate stancile si bolovanii...nu toti , caci unii sunt ascutiti rau ( poate acum incepe procesul de nivelare ) si urcand mereu. Dupa parcurgerea acestui traseu pe chei, ajungi la Cascada Evantai , un loc senzational... De aici incepe o urcare ceva mai abrupta, dupa ce vezi in stanga o pestera, unde se aude grozav un rau subteran, acelasi care realizeaza cascada. Eu nu m-am aventurat prea mult prin grota, dar altii intrau si ieseau intregi. Urcam din nou pe stanci ascutite , tinandu-ne de cablu, si fiind "speriati " de altii oameni de munte ca ne asteapta portiuni destul de dificile. Dupa ce eram deja epuizati si constientic a mai avem mult de mers , hotaram sa facem un popas sa mancam, cand constatam cu stupoare si multi nervi ca ne-am uitat paine pe masa din bucatarie. Asa ca degeaba restul de mancare daca nu aveam ce era mai consistent...Renuntam si la asta, si ne acceptam din nou destinul, cu mai multi nervi ca prima data ( caci erau deja evidente semnele hipoglicemiei ), si ne potolim foamea cu fainoasele Eugenii , de care eu una ma cam saturasem, caci nu eram la prima pe drumul asta...Din pacate , notiunea timp, nu-mi mai e foarte clara cat am facut de la fiecare obiectiv la altul, decat totalul traseului mi-e clar, de 7 ore, pe drum accidentat. Oricum ajungem apoi la Izbucul vaii, frumos si el de altfel, dar oboseala isi spunea cuvantul. De aici a urmat partea cea mai grea pt mine de traseu, urcare prin padure, pana la linia orizontului ( care nici aia nu-mi era clara uneori ). As fi mers de 10 ori pe lanturi tinanu-ma de cablu (cat ca-ti tremura picioarele dupa o experienta de asta ), decat sa fac urcarea asta interminabila prin padure. Am facut multe opriri, caci nu eram pregatita pentru un asa traseu, iar partea de respiratie controlata si ritm constant nu mi-a iesit deloc. E , a trecut si partea asta, si am ajuns la Aven, pe care eu nu l-am vazut caci ma odihneam , la fel ca si la Balcoanele de la Cetatile Ponorului. Intr-un final recunoastem locurile de la Cetatile Ponorului si ajungem la drumul pietruit ce duce la Glavoi. Cu ultimele puteri am ajuns si la Glavoi sa cumparam paine, si sa linistim oamenii care stiau ca am mers al Focul Viu , doar ( traseu de 2 H dus-intors ). Am luat apoi binemeritatul pranz - cina, mai gustos ca oricand...am prins un pic de soare inainte de a se ascunde in brazi...si ne-am propus, cel putin eu, ca data viitoare sa nu o pornim pe alte carari, indiferent cat ar semana cu cea pe care o cautam noi....

amintiri din adolescenta si tinerete, unde am bantuit mult zona (15 ani de speologie cu clubul din Cluj)
multumesc

Si eu iti multumesc, Carmen . Ai improspatat amintirile din tabara mea de studentie

Pakeha a scris:amintiri din adolescenta si tinerete, unde am bantuit mult zona (15 ani de speologie cu clubul din Cluj)
multumesc

O, atunci trebuie sa-mi iau iar carnetelul de notite cand ne-om intalni sa-mi notez cate ceva si despre Padis... Sper sa-mi permita timpul sa vizitez cat mai mult din el, e ceva de vis...
15 ani de speologie... si tot cam atat si de Hoya, sau ma insel ? Multi inainte...

Stefana a scris:Si eu iti multumesc, Carmen . Ai improspatat amintirile din tabara mea de studentie

Ma bucur...sper ca nu le-ai vizitonat singura